Case study
Educația de gen pentru adolescenții din contexte multiculturale
Educație gimnazială (pregătire profesională).
O elevă țigancă de 15 ani, de la un curs de pregătire profesională.
Grup de elevi, între 12 și 16 ani, în context oficial sau neoficial.
Abigáil este o elevă țigancă în vârstă de 15 ani, care participă la Cursul de pregătire profesională de bază. Ea merge la școală doar din cauza obligației legale care există de a urma școala până la vârsta de 16 ani. În ciuda faptului că este o elevă foarte inteligentă și cu un enorm interes față de literatură, este foarte clar că atunci când va împlini 16 ani(vârsta la care studiile nu mai sunt obligatorii) va înceta să studieze.
Eleva are un prieten care locuiește în același cartier și când îl vede, o face pe furiș deoarece dacă cineva îi vede împreună, ei trebuie să se căsătorească, după cum dictează tradițiile. Potrivit relatării ei, din momentul în care se căsătorește, ea va depinde de familia mirelui și din acel moment nu va mai continua studiile.
În ciuda faptului că este o elevă strălucită și cu o capacitate profundă de analiză critică a realității, ea își asumă cu resemnare faptul că trebuie să aleagă între dragoste și a forma o familie și a-și continua studiile pentru a-și dezvolta un viitor pe plan profesional, care să îi dea independență și libertate(o alternativă care nu este pe deplin acceptată în mediul țiganilor, pentru femei). Pentru moment, ea a decis în mod categoric că va opta pentru prima opțiune, cu toate consecințele ei. Acest lucru, deoarece dacă ea decide să își continue studiile, va fi un obstacol când va trebui să își atingă obiectivele pe care și le-a ales în viață.
Ca majoritatea elevilor, Abigail urmează pașii care au fost urmați înainte în mediul ei (femei din familia ei sau din cercurile apropiate, dintre care niciuna nu a avut ocazia să studieze). În ciuda convingerii deciziei pe care a luat-o, ea este conștientă de incorectitudinea situației deoarece, de exemplu, în cazul băieților de vârsta ei, ei au ocazia să aleagă dacă doresc să continue sau nu(deși nu este ceva comun în cadrul acestui grup etnic).
Profesorul de la școală se simte lipsit de putere deoarece nu știe cum să facă față situației și are sentimentul că nu poate face nimic pentru a-i oferi mai multe oportunități de viitor lui Abigáil.
Pregătire profesională de bază.
Școală gimnazială, profesori sau educatori în domeniul pregătirii profesionale.
Formatorul organizează o activitate cu întregul grup de elevi, în care fiecare elev se prezintă, expunându-și așteptările despre viitor (profesie, context, viață...).
Grupul empatizează cu colegii lor și ajung să se cunoască, deoarece unele dintre situații le sunt necunoscute. Ei devin, de asemenea, conștienți de diversitatea din cadrul aceluiași grup.
Fiecare elev își spune povestea vieții (unde s-au născut și au crescut) până în prezent. În această parte, ei trebuie să marcheze cele mai importante evenimente din viețile lor, care le-au permis să ajungă cine sunt acum. Linia vieții trebuie să continue spre viitor și fiecare elev trebuie să scrie cum se vede în viitor, ce își dorește să obțină, etc.
Individual, elevii își axează atenția asupra propriilor vieți, astfel încât să reflecte posibilele modalități sau opțiuni pe care ei le au.
O mărturie externă a unei persoane care a ales un drum diferit este căutată și prezentată grupului(dacă nu este posibil să fie invitată o țigancă, profesoara poate prezenta cazul ei). Această persoană își explică situația, în care linia vieții ei era complet diferită acum câțiva ani față de ce este astăzi. Ea nu avea nici o așteptare cu privire la viitor și puțin câte puțin a realizat multe lucruri la care nu s-ar fi așteptat.
Grupul își dă seama că uneori așteptările pe care le avem despre viitorul unei persoane depind de contextul, originea culturală sau genul persoanei respective. Ei descoperă că alte modalități de viață sunt posibile chiar când tradițiile sunt atât de puternice că ar putea bloca decizia fetei din cauza rădăcinilor ei sociale și culturale.
Întregul grup discută cu privire la relatare și își exprimă așteptarea pe care au avut-o față de persoană înainte de a-i cunoaște povestea(cunoscând doar mediul în care trăiește persoana). Are loc o dezbatere despre stereotipurile de gen (și despre cum să le depășim) și se trag concluzii.
Elevii își exprimă opinia cu privire la situație, reflectând asupra ei, comparând cazul colegei cu cazul anterior, ceea ce duce la concluzii. Se exprimă opinii diferite și stereotipurile sunt respinse. Dezbaterea se va dezvolta, deoarece diferite cazuri(probabil elevi din alte culturi și cu alte origini) vor fi prezentate.
Tutorele pune grupului următoare întrebare: Avem așteptări diferite de la oameni, în funcție de originile, cultura și genul lor?
Vor apărea concluzii interesante din cunoașterea reciprocă și din reflectarea cu privire la un caz de succes sau un exemplu prezentat.
În acest studiu de caz, educatorul de la școală se confruntă cu problema organizării unei sesiuni de conștientizare în care:
- Elevii devin conștienți de situație.
- O persoană din exterior care a trăit o experiență similară vine la școală să facă o prezentare în fața grupului.
- Se organizează o dezbatere astfel încât să se găsească soluții la situația discutată.
Durata aproximativă a sesiunii ar fi de două ore.
Organizatorul este responsabil cu căutarea mărturiei (cineva care poate veni la școală să îți spună povestea). Nu este obligatoriu să fie o țigancă care a realizat mai mult decât era de așteptat în contextul respectiv, poate fi ceva asemănător.
Ne-am inspirat din sursa: http://www.gitanos.org/publicaciones/50mujeres/